ACATHISTE A SAINTE ODILE

Fête le 13/26 sécembre

KONDAKION I

Tes pieux parents prièrent le ciel* Afin qu'il leur accorde la grâce d'un enfant* Mais lorsque tu vins au monde* Déçu de n'avoir pas un fils et de te voir aveugle* Ton père te considéra comme une malédiction et te chassa* Mais nous nous écrions vers Dieu: 

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!

IKOS I

Tu fus transporté en un lieu éloigné* Afin que ne puissent te voir ceux qui possédaient la vue* Car t'ayant donné la vie, ils te refusèrent l'amour* Ta mère te confia à la très sainte Mère de Dieu et au Christ* En leur sainte garde, tu fus sauvée pour que nous nous écrions:

Réjouis-toi, que Dieu mit à part dès la naissance

Réjouis-toi, qui fus adoptée par le ciel

Réjouis-toi, qui eus le Christ pour frère

Réjouis-toi, qui eus pour mère celle des croyants

Réjouis-toi, qui dès l'enfance reçus la protection d'en-haut

Réjouis-toi, qui gardas les yeux fermés sur le monde cruel

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison! 

KONDAKION II

Pour ne pas provoquer l'ire de ton père* Tu n'existas plus au monde qui l'entourait* Et quand on parla de cettte mystérieuse enfant noble* Qu'élevait une amie de ta mère* Celle-ci dut se résigner à t'éloigner plus encore et à te confier à Dieu auquel nous crions: Alléluia!

IKOS II

Tu fus exilée au ciel sur la terre* Confiée aux moniales de Baume, tu fus reçue avec joie* L'higoumène t'offrit sa maternelle affection* Tu vécus ainsi au rythme de la louange de Dieu et respiras l'encens des psalmodies élevées vers Lui et nous te disons:

Réjouis-toi, qui fus élevée dans la prière

Réjouis-toi, qui vêcus bercée par les psaumes

Réjouis-toi, qui connus l'Amour divin dès le berceau

Réjouis-toi, qui ignoras le mal dès ton jeune âge

Réjouis-toi, qui fus préservée dans le hâvre de Dieu

Réjouis-toi, qui grandis dans le sacrifice de l'Amour

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!

KONDAKION III

Dès ton plus jeune âge tu fus instruite dans la foi* Privée de la lumière du corps, tu reçus abondamment celle d'en-haut* Venue dans le monde pour sauver les pécheurs qui reconnaissants s'écrient vers Dieu: Alléluia!

IKOS III

Si tu ne pouvais marcher sur les sentiers terrestres* Ton coeur par la prière visitait le Royaume céleste* Il s'ouvrait à l'amour du Ressuscité* Te disposait à la vertu et à la fidélité* Nous émerveillant de ta sagesse précoce et de ta patience nous t'acclamons ainsi:

Réjouis-toi, petit enfant venu au Christ

Réjouis-toi, colombe dans le temple de Dieu

Réjouis-toi, offrande de l'innocence

Réjouis-toi, sacrifice de pureté

Réjouis-toi, louange agréable 

Réjouis-toi, vierge sage

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison! 

KONDAKION IV

Saint Erhard, de Ratisbonne eut un jour une vision* Dieu lui demanda d'aller au monastère de Baume* Pour y baptiser une servante du Christ aveugle* Lui donner le nom d'Odile afin qu'elle recouvre la vue et s'écrie vers Dieu: Alléluia!

IKOS IV

Tu reçus la sainte illumination de l'Esprit à douze ans* Et par une grâce divine, il te fut accordé de recouvrer la vue du corps* Alors Saint Erhard bénit un voile qu'il posa sur ta tête* Il annonça que Dieu te réservait encore des grâces merveilleuses* Et nous te clamons:

Réjouis-toi, qui vis la Lumière au jour de ton baptême

Réjouis-toi, que Dieu montra au saint hiérarque

Réjouis-toi, affermissement des baptisés

Réjouis-toi, exemple de la grandeur des sacrements

Réjouis-toi, espérance de bénédictions divines

Réjouis-toi, réceptacle des miracles de Dieu

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison! 

KONDAKION V

Saint Hidulphe, frère de Saint Erhard ayant assisté au prodige* Alla annoncer la bonne nouvelle à ton père* Pris de honte au souvenir de sa bassesse, celui-ci ne voulut point te faire revenir* Il te laissa te fortifier dans la vertu et s'exclama vers Dieu: Alléluia!

IKOS V

L'ardeur de ton zèle et la profondeur de ta dévotion* Te firent égaler en sagesse les moniales de Baume* Toi qui n'avais pas prononcé de voeux * Sinon dans ton coeur et dans tes actes* Admirant ton impeccable cheminement, nous te louons:

Réjouis-toi, triomphe de la vertu

Réjouis-toi, joie de l'ascèse

Réjouis-toi, pur élan vers Dieu

Réjouis-toi, vivante oraison

Réjouis-toi, oblation discrête

Réjouis-toi, spiritualité incarnée

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la Guérison!

KONDAKION VI

Dieu avait béni ton père lui donnant quatre fils et une autre fille* Ayant entendu parler d'Hugues ton frère,* Tu voulus le connaître et tu lui écrivis* Pour qu'il intercède auprès de votre père afin qu'il accepte ton retour* Ayant reconnu ta grande tendresse et ton élévation spirituelle* Hugues accepta et chanta vers Dieu: Alléluia!

IKOS VI

Ton père ne voulut pas accepter* Les supplications éloquentes de ton frère* Alors Hugues pensant que ta seule présence le convaincrait* T'appela auprès de lui* Tu fis tes adieux à Baume et te mis en chemin vers la tendresse du foyer familial abimée dans la prière* Admirant ton esprit de pardon et ta longanimité, nous te disons:

Réjouis-toi, qui voulus honorer ton père et ta mère

Réjouis-toi, qui revins aux lieux de ton malheur

Réjouis-toi, qui sus pardonner

Réjouis-toi, douceur de la longanimité

Réjouis-toi, paradigme de la charité

Réjouis-toi, modèle de l'amour filial et fraternel

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!

KONDAKION VII

Lorsqu'il te vit ton père fut irrité* Il frappa ton frère pour sa désobéissance* Mais tu te jettas à ses pieds et lui baisas les mains* et t'ayant embrassée, il oublia son courroux et t'accueillit* Et ton coeur chanta vers Dieu: Alléluia!

IKOS VII

Ta mère baisa tes yeux pour lesquels ton père te rejeta* Par lesquels le Père Céleste manifestas Son amour et Sa grâce en toi* Tu réintégras la tendresse paternelle car ta douceur* La simplicité de ta vie et ta charité* Surent mieux que les mots le convaincre* Que cette grâce d'une vie exemplaire nous soit donnée* A nous qui te disons:

Réjouis-toi, réconciliation en Christ

Réjouis-toi, réceptacle de la concorde

Réjouis-toi, simplicité de l'âme en Dieu

Réjouis-toi, précieux joyau de la fraternité

Réjouis-toi, trésor de bonté

Réjouis-toi, douce persuasion de la faiblesse

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!

KONDAKION VIII

Ton père voulut par l'hymen te procurer la richesse du monde* Instruit de ses projets, tu refusas le mariage* Car tu aspirais à la sainte solitude du monachisme* Mais l'appel de Baume qui avait retenti dans ton coeur* Il ne le voulut point entendre* Et tu supportas l'épreuve dans la prière criant à Dieu dans tes larmes : Alléluia!

IKOS VIII

Tu ne voulus pour époux que le Seigneur Christ* Pour ce faire tu repris secrètement le chemin de l'exil* Déguisée en mendiante, tu traversas le Rhin* Et découvrant un hâvre de solitude écarté* Tu vêcus loin du monde* Devant ta résistance aux mirages de gloire mondaine, avec ferveur nous te crions:

Réjouis-toi, épouse du Christ

Réjouis-toi, amante de la vie monastique

Réjouis-toi, zélatrice de la sainte solitude

Réjouis-toi, rempart des moines et des moniales

Réjouis-toi, affermissement des vocations

Réjouis-toi, bastion inexpugnable de l'Esprit

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!

KONDAKION IX

N'ayant pu briser ta détermination* Ton père accepta ta vocation sainte* Il te donna un château pour que tu puisses comme tu l'entendais* Organiser un monastère de vierges qui sans cesse s'écrieraient vers Dieu: Alléluia!

IKOS IX

Ta communauté reçut les meilleures enfants du pays* Tu offris au Christ des églises et chapelles innombrables* Où avettes saintes, les moniales offraient comme du miel* Leurs prières, leur ascèse et leur vie toute entière* Instruites par ta vie, comme elles nous t'acclamons:

Réjouis-toi, architecte des églises de Dieu

Réjouis-toi, direction spirituelle des ascètes

Réjouis-toi, conductrice de la prière

Réjouis-toi, fierté du monachisme

Réjouis-toi, orgueil de l'oraison

Réjouis-toi, hâvre de vie spirituelle

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!

KONDAKION X

Voulant sans cesse te remémorer la Sainte Trinité* Tu plantas trois tilleuls près de ton monastère* Et tu dédias tes églises et chapelles* A la Très Sainte Mère de Dieu* A la Sainte et Vivifiante Croix et à Saint Jean-Baptiste* Elevant vers Dieu ta sainte voix pour dire: Alléluia!

IKOS X

L'oratoire du saint Prodrome et Baptiste Jean* Tu le construisis pour honorer le jour de ton saint baptême* Dieu te bénit encore abondamment car il envoya vers toi* Le saint Apôtre Pierre et une milice céleste pour le consacrer* C'est dans cette chapelle que tu fus déposée pour que nous puissions te chanter:

Réjouis-toi, qui fus digne des hôtes célestes

Réjouis-toi, qui reçus l'Apôtre Pierre ici-bas

Réjouis-toi, ange dans la chair

Réjouis-toi, initiée de la grâce

Réjouis-toi, bénédiction tangible

Réjouis-toi, pillier de l'Eglise

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!

KONDAKION XI

Menant une dure vie d'ascèse * Tu passais tes nuits en vigiles orantes* Ne t'accordant repos que sur une grossière peau d'ours* Vivant cette vie dure, tu voulus adoucir celle des pélerins des sanctuaires voisins* Tu fis construire pour eux un hospice et une église dédiée à Saint Nicolas* Ce dont ils rendirent grâces à Dieu, disant : Alléluia!

IKOS XI

Attirés par ton exemple splendide et joyeux* Tes parents résolurent dans leur vieil âge* De consacrer leurs derniers jours à Dieu* Ils voulurent L'attendre en la sainte compagnie des solitaires consacrées au Christ* Et dans tes bras tu les remis au Père des Lumières* Après qu'ils se fussent retirés du monde pour te rejoindre* Inspire-nous à nous aussi de saintes résolutions, tandis que nous te disons:

Réjouis-toi, exemple de sainteté

Réjouis-toi, modèle de vie parfaite

Réjouis-toi, inspiratrice des saintes décisions

Réjouis-toi, borne lumineuse sur le Chemin

Réjouis-toi, écho de l'harmonie céleste

Réjouis-toi, rayon du soleil spirituel

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison! 

KONDAKION XII

Tu soignas les malades avec amour sans discontinuer* Tu embrassas même un lépreux* Devant lequel tu avais d'abord reculé* Trouvant sur le chemin un blessé et n'ayant pas d'eau* Tu frappas un rocher et ta foi en Christ en fit jaillir de l'eau* Devant ta grande confiance en Dieu, nous nous écrions vers Lui: Alléluia!

IKOS XII

Cette fontaine que tu fis jaillir* Tel Moïse dans le désert* Elle fut source de guérisons innombrables* Et l'eau salutaire qui en jaillit* Continue de manifester la ferveur de ta prière en guérissant ceux qui t'acclament ainsi:

Réjouis-toi, intercession efficace devant le Roi de gloire

Réjouis-toi, guérison des multitudes

Réjouis-toi, espérance des sans-espoirs

Réjouis-toi, baume sur les plaies

Réjouis-toi, miracle de l'amour du Christ

Réjouis-toi, délivrance de la cécité

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!

KONDAKION XIII

Tu connus l'heure de ton trépas et l'annonças à tes moniales* Priant pour toi, elles virent un ange t'apporter la Sainte Communion* Et lorsque tu fermas tes yeux* Pour les ouvrir à la Lumière céleste* C'était la fête de Sainte Lucie* Ton corps exhala un parfum suave qui embauma leur prières tandis qu'elles chantaient Alléluia!

IKOS I

Tu fus transporté en un lieu éloigné* Afin que ne puissent te voir ceux qui possédaient la vue* Car t'ayant donné la vie, ils te refusèrent l'amour* Ta mère te confia à la très sainte Mère de Dieu et au Christ* En leur sainte garde, tu fus sauvée pour que nous nous écrions:

Réjouis-toi, que Dieu mit à part dès la naissance

Réjouis-toi, qui fus adoptée par le ciel

Réjouis-toi, qui eus le Christ pour frère

Réjouis-toi, qui eus pour mère celle des croyants

Réjouis-toi, qui dès l'enfance reçus la protection d'En Haut

Réjouis-toi, qui gardas les yeux fermés sur le monde cruel

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!

KONDAKION I

Tes pieux parents prièrent le ciel* Afin qu'il leur accorde la grâce d'un enfant* Mais lorsque tu vins au monde* Déçu de n'avoir pas un fils et de te voir aveugle* Ton père te considéra comme une malédiction et te chassa* Mais nous nous écrions vers Dieu: 

Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison! 

PRIERE A SAINTE ODILE, VIERGE ET THAUMATURGE. (13 Décembre)

Sainte Odile, toi qui connus dès l'enfance l'abandon et les épreuves, mais qui vêcus depuis ton plus jeune âge dans la prière et l'ascèse, toi qui recouvras la vue en recevant la sainte illumination du baptême et qui consacras ta vie à soulager la misère spirituelle, matérielle et physique de tes frères et soeurs, prie le Christ notre Dieu de nous accorder par tes saintes supplications, le renouvellement de notre vue afin que nos yeux, renonçant au péché s'astreignent à ne contempler que Sa pure gloire, que notre corps purifié soit mis à Son service, que notre esprit soit lavé ainsi que notre âme de ses péchés, afin que nous soyons dignes de participer à l'avènement de son royaume. AMEN!

Acathiste composé

par Claude LOPEZ-GINISTY

à la gloire de Dieu

et de sa sainte moniale

Odile

Note vocab. : Le mot Avette est un vieux mot français qui signifie abeille.

Fin & Gloire à Dieu

* 

Acatistul Sfintei Otilia – 13 decembrie

Rugăciunile începătoare care se rostesc înaintea fiecărui acatist

Troparul Sfintei Otilia

Copilă neprihănită lipsită de la naştere de vedere și sortită morţii de tatăl tău care

nu-şi dorea o fiică infirmă, Sfânta Taină a Botezului ţi-a dăruit vederea și ţi-ai regăsit

familia aducând-o la credinţa în Domnul. Apoi stareţă prin voia Celui de Sus a

Mănăstirii din Hohenbourg, Sfântă Otilia, roagă-te lui Dumnezeu să mântuiască

sufletele noastre!

Condacul 1

Părinţii tăi au stăruit cu evlavie către Domnul să fie binecuvântaţi cu odrăslirea

unui prunc. Dar când ai venit pe lume, întristat că nu primise un băiat şi că te

născuseşi oarbă, tatăl tău te-a socotit ca fiind nefericirea lui şi te-a alungat de la el.

Dar noi strigăm către Dumnezeu: Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin

Hristos!

Icosul 1

Ai fost surghiunită într-un loc îndepărtat astfel încât cei care vedeau cu ochii

pământeşti să nu te poată vedea, iar iubirea ţi-a fost refuzată după ce te-ai născut.

Dar ai fost încredinţată Maicii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos şi oblăduită sub

sfânta ocrotire a lor, ca noi astăzi să strigăm unele ca acestea:

Bucură-te, că Domnul te-a ales de la naştere pentru Lumină;

Bucură-te, că ai fost înfiată de Cer;

Bucură-te, că ai frate pe Hristos;

Bucură-te, că ai mamă pe Mama celor credincioşi;

Bucură-te, că încă din copilăria ta ai primit ocrotirea Cerului;

Bucură-te, că ochii tăi nu văd cruzimea acestei lumi imperfecte;

Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin Hristos!

Condacul 2

Pentru a nu mânia pe tatăl tău, ai fost alungată din preajma lui. Şi când se vorbea

de această tainică fetiţă nobilă crescută de o prietenă a ei, mama ta a trebuit să se

2

împace cu gândul de a te înstrăina şi mai mult, încredinţându-te lui Dumnezeu,

Căruia Îi strigăm: Aliluia!

Icosul 2

Încă în viaţă, ai fost încredinţată Cerului şi maicilor de la Mănăstirea Baume.

Acolo ai fost primită cu bucurie sfântă iar maica stareţă te-a iubit ca o mamă

adevărată. Ai crescut în sunetul laudelor către Dumnezeu şi te-ai desfătat de tămâia

cântărilor înălţate către El, iar noi cântăm acestea:

Bucură-te, că ai fost crescută în rugăciune;

Bucură-te, că ai fost legănată în ritmul psalmilor;

Bucură-te, că te-ai împărtășit de Iubirea cerească încă din leagăn;

Bucură-te, că din fragedă pruncie nu ai luat în seamă răul;

Bucură-te, că ţi-a fost rânduit limanul dumnezeiesc;

Bucură-te, că ai crescut în jertfa dragostei cerești;

Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin Hristos!

Condacul 3

Din fragedă vârstă ai fost povăţuită în credinţa cea adevărată. Fără lumina

ochilor, ai primit din abundenţă Lumina Dumnezeiască venită în lume să ne

mântuiască pe noi, păcătoşii, care recunoscători ne înălţăm glasul către Dumnezeu:

Aliluia!

Icosul 3

Chiar dacă nu puteai să mergi pe potecile pământeşti, prin rugăciune inima ta

călătorea prin Împărăţia Cerurilor, deschizându-se iubirii Celui Ce a înviat din morţi.

Aşa ai fost tu chemată la neprihănire şi credinţă. Minunându-ne de înţelepciunea ta

dintru început şi de răbdarea ta, te lăudăm așa:

Bucură-te, copil ajuns la Hristos;

Bucură-te, porumbel în templul lui Dumnezeu;

Bucură-te, prinosul nevinovăţiei;

Bucură-te, jertfa curăţiei;

Bucură-te, laudă binevoitoare;

Bucură-te, fecioară înţeleaptă;

Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin Hristos!

Condacul 4

3

Sfântul Erhard din Regensburg a avut neaşteptat viziunea prin care Dumnezeu îi

trimitea porunca să meargă la Mănăstirea Baume. Acolo trebuia să boteze o

slujitoare a lui Hristos nevăzătoare cu ochii trupești, care să se numească Otilia,

astfel încât aceasta să-şi dobândească vederea şi să-L laude pe Dumnezeu

cântându-I: Aliluia!

Icosul 4

Aşa ai primit la doisprezece ani Lumina venită de la Duhul Sfânt şi prin minune

dumnezeiască ţi-a fost dăruită vederea ochilor. Atunci, Sfântul Erhard a binecuvântat

un ştergar punându-l pe capul tău şi a proorocit că Dumnezeu avea să îţi dăruiască

şi alte minunate binecuvântări. Din acest motiv, ne rugăm ţie:

Bucură-te, că ai văzut Lumina în ziua Botezului tău;

Bucură-te, că Sfântul Ierarh Erhard te-a cunoscut prin Dumnezeu;

Bucură-te, întărirea celor botezaţi;

Bucură-te, exemplu al măreţiei tainelor Bisericii;

Bucură-te, nădejdea binecuvântărilor dumnezeieşti;

Bucură-te, primitoare a minunilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin Hristos!

Condacul 5

Sfântul Hidulf, fratele Sfântului Erhard, care fusese de faţă la minunea săvârșită

de Dumnezeu asupra ta, s-a dus cu vestea cea bună la tatăl tău. Acestuia i-a fost

ruşine amintindu-şi josnicia lui, fără însă a vrea să te primească înapoi. Te-a lăsat

să te întăreşti în virtute spre folosul nostru, iar noi strigăm către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Râvna ta necontenită şi puterea credinţei tale te-au făcut să fii egală în

înţelepciune măicuţelor de la Mănăstirea Baume, chiar dacă votul tău monahal a fost

numai cu inima şi cu faptele. Ne minunăm de jertfa ta fără prihană şi te lăudăm aşa:

Bucură-te, reuşita virtuţii;

Bucură-te, bucuria ascezei;

Bucură-te, dor neprihănit către Dumnezeu;

Bucură-te, rugăciune lucrătoare;

Bucură-te, jertfă tainică;

Bucură-te, exemplu de duhovnicie adevărată;

4

Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin Hristos!

Condacul 6

Dumnezeu l-a binecuvântat pe tatăl tău, dăruindu-i patru fii și o a doua fiică.

Aflând că ai un frate Hugues, ai vrut să îl cunoşti, scriindu-i să mijlocească pe lângă

tatăl vostru întoarcerea ta acasă. Văzând blândeţea şi puterea ta duhovnicească,

fratele tău ţi-a împlinit dorinţa, dând slavă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Nici acum tatăl tău n-a vrut să te primească, dar Hugues te-a chemat acasă

gândindu-se că doar tu însăţi poţi să-ţi convingi tatăl pentru împăcare. Ți-ai luat

rămas bun de la Mănăstirea Baume şi cu rugăciune puternică, ai pornit sperând că

vei găsi căldura casei părinteşti. Noi, plini de admiraţie pentru statornicia şi puterea ta

de a ierta, îţi zicem aşa:

Bucură-te, că ai vrut să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;

Bucură-te, că ai revenit acolo unde ai fost nefericită;

Bucură-te, că ai ştiut să ierţi;

Bucură-te, dulceaţa îndelungatei stăruinţe;

Bucură-te, exemplu desăvârşit al milei;

Bucură-te, model de iubire părintească şi frăţească;

Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin Hristos!

Condacul 7

Când te-a văzut, tatăl tău s-a mâniat, lovindu-l pe fratele tău pentru neascultarea

lui. Dar tu te-ai aruncat la picioarele tatălui şi i-ai sărutat mâinile, iar el îmbrăţişându-

te, a uitat de învârtoşarea sufletului şi te-a primit din nou acasă. Şi inima ta aducea

slavă Domnului: Aliluia!

Icosul 7

Mama ta ţi-a sărutat ochii din pricina cărora tatăl tău te-a respins, dar prin care

Tatăl Ceresc Îşi arăta iubirea şi harul către tine. Te-ai reaşezat în delicateţea

părintească, pentru că sinceritatea, sfinţenia vieţii tale şi iubirea de Dumnezeu şi de

aproapele au ştiut mai bine decât orice cuvânt să-l convingă pe tatăl tău. Fie ca

exemplul vieţii tale să ne fie de folos, nouă celor ce-ţi cântăm:

Bucură-te, împăcarea în Hristos;

Bucură-te, primitoare a bunei înţelegeri;

5

Bucură-te, modestia sufletească întru Domnul;

Bucură-te, podoabă preţioasă a comuniunii între semeni;

Bucură-te, comoara bunătăţii;

Bucură-te, dulce victorie asupra slăbiciunilor omeneşti;

Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin Hristos!

Condacul 8

Tatăl tău voia să te căsătoreşti pentru a primi bogăţia acestei lumi. Înţelegând

ceea ce plănuia, ai refuzat nunta fiindcă râvneai la sfânta însingurare a cinului

monahal. În inima ta răsuna chemarea vieţii în mănăstire, însă tatăl tău nu voia

nicicum să te înţeleagă. Iar tu, îndurând această încercare prin rugăciune, cântai lui

Dumnezeu în lacrimi: Aliluia!

Icosul 8

Inima ta nu şi-a dorit ca mire decât pe Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru aceasta,

în tăcere şi cu credinţă, te-ai dus către pustia mântuitoare. Îmbrăcată ca o

cerşetoare, ai traversat Rinul şi ai descoperit un locşor însingurat, trăind departe de

lume. Iar noi, văzând felul cum ai rezistat ispitelor de slavă deşartă, îţi glăsuim cu

râvnă:

Bucură-te, mireasă a lui Hristos;

Bucură-te, iubitoare de viaţă isihastă;

Bucură-te, apărătoare a singurătăţii mântuitoare;

Bucură-te, pavăză protectoare a călugăriţelor şi călugărilor;

Bucură-te, puterea chemării duhovniceşti;

Bucură-te, forţă de neînvins a Duhului Sfânt;

Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin Hristos!

Condacul 9

Neputând zdrobi statornicia ta, părintele tău a binecuvântat în cele din urmă

chemarea ta sfântă, dăruindu-ți un castel unde să zideşti o mănăstire de măicuțe

care să laude şi să cânte neîncetat măreția lui Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul 9

Obştea acestei mănăstiri a fost formată din cele mai alese tinere ale acelor locuri,

iar tu ai dăruit lui Hristos nenumărate biserici şi capele unde, precum mierea albinele,

6

monahiile se rugau Domnului și Îi dăruiau viața lor ascetică. Având exemplul vieții

tale, împreună cu măicuțele, te lăudăm și noi așa:

Bucură-te, ziditoare a bisericilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, îndrumătoare spirituală a pustnicilor;

Bucură-te, însoțitoarea rugăciunilor;

Bucură-te, mândria monahismului;

Bucură-te, privilegiul rugăciunii tainice;

Bucură-te, limanul vieţii duhovniceşti;

Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin Hristos!

Condacul 10

Vrând să-ţi aminteşti neîncetat de Sfânta Treime, ai sădit trei tei în apropierea

mănăstirii iar bisericile şi capelele tale le-ai închinat Maicii Domnului, Sfintei şi de

Viaţă dătătoarei Cruci şi Sfântului Ioan Botezătorul, înălţându-ţi spre Dumnezeu

glasul sfânt pentru a rosti: Aliluia!

Icosul 10

Ai înălțat paraclisul Sfântului Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului pentru

a cinsti ziua primirii Sfântului Botez. Dumnezeu te-a binecuvântat din plinătate, pentru

că a trimis pe Sfântul Apostol Petru şi Cetele îngereşti la târnosire. În această sfântă

capelă au fost aşezate Sfintele tale Moaşte, aşa încât noi putem să-ţi cântăm:

Bucură-te, că te-ai învrednicit de oaspeți cereşti;

Bucură-te, că l-ai întâlnit pe Sfântul Apostol Petru încă din această lume;

Bucură-te, înger în trup;

Bucură-te, cunoscătoarea harului;

Bucură-te, binecuvântare de netăgăduit;

Bucură-te, stâlpul Bisericii;

Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin Hristos!

Condacul 11

Având o viaţă de nevoinţă aspră, îţi petreceai nopţile în privegheri,

îngenuncheată cu mâinile ridicate spre Cer și îngăduindu-ţi odihna doar pe o blană

de urs netăbăcită. Ducând această viaţă plină de renunțări, ai vrut să îndulceşti traiul

pelerinilor ce veneau la lăcaşurile de închinare învecinate. Din acest motiv, ai

7

construit pentru ei un așezământ şi o biserică închinată Sfântului Nicolae. Pentru

aceasta, credincioșii au adus slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 11

Având ca pildă viaţa ta plină de măreţie şi voioșie duhovnicească, părinţii tăi au

socotit la vârstă înaintată să își închine ultimele zile lui Dumnezeu, dorindu-și ca

veșnica întâlnire cu El să aibă loc în sfânta mănăstire a sufletelor afierosite lui

Hristos. După ce s-au retras în obștea ta pentru a fi împreună, prin braţele tale

închinate Domnului i-ai încredinţat pe părinţii tăi Părintelui Luminilor. Însufletește-ne

și pe noi în sfinte hotărâri, ca să îți rostim unele ca acestea:

Bucură-te, exemplu de sfinţenie;

Bucură-te, model de viaţă desăvârşită;

Bucură-te, ceea ce ne inspiri viaţa cu hotărâri sfinte;

Bucură-te, lumină de pe calea sfințeniei;

Bucură-te, răsunet al armoniei cereşti;

Bucură-te, rază de soare duhovnicesc;

Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin Hristos!

Condacul 12

Neobosind niciodată, ai îngrijit cu iubire pe cei bolnavi, îmbrăţişând chiar un lepros

din faţa căruia la început te dăduseşi la o parte. Găsind în drumul tău un om rănit şi

neavând apă la tine, ai lovit o stâncă şi prin credinţa ta în Hristos, de acolo a ţâşnit apă. În

faţa nemărginitei tale încrederi în Dumnezeu, ne întoarcem către El cântând: Aliluia!

Icosul 12

Asemenea lui Moise în deşert, ai făcut să izvorască apă din piatră, apă ce a

devenit izvor de nenumărate vindecări. Prin darul ei tămăduitor, această apă vădește

puterea rugăciunii tale, izbăvind din boala trupească și sufletească pe cei care te laudă

cântând:

Bucură-te, mijlocitoare plină de folos duhovnicesc către Împăratul Slavei;

Bucură-te, tămăduire a mulţimilor de credincioși;

Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiți;

Bucură-te, balsam sfânt pe rănile noastre;

Bucură-te, minune a iubirii lui Hristos;

Bucură-te, izbăvire de orbire trupească și sufletească;

Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin Hristos!

8

Condacul 13

Ai știut ceasul trecerii tale la Domnul şi l-ai făcut cunoscut monahiilor din mănăstire.

Iar când se rugau pentru tine, au văzut un înger aducându-ţi Sfânta Împărtăşanie. Ai

închis ochii în ziua de prăznuire a Sfintei Lucia pentru a-i deschide către Lumina

cerească. Trupul tău a răspândit atunci o mireasmă îmbietoare ce a tămâiat rugăciunea

măicuţelor în timp ce-ţi cântau: Aliluia! (de 3 ori)

Icosul 1

Ai fost surghiunită într-un loc îndepărtat astfel încât cei care vedeau cu ochii

pământeşti să nu te poată vedea, iar iubirea ţi-a fost refuzată după ce te-ai născut.

Dar ai fost încredinţată Maicii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos şi oblăduită sub

sfânta ocrotire a lor, ca noi astăzi să strigăm unele ca acestea:

Bucură-te, că Domnul te-a ales de la naştere pentru Lumină;

Bucură-te, că ai fost înfiată de Cer;

Bucură-te, că ai frate pe Hristos;

Bucură-te, că ai mamă pe Mama celor credincioşi;

Bucură-te, că încă din copilăria ta ai primit ocrotirea Cerului;

Bucură-te, că ochii tăi nu văd cruzimea acestei lumi imperfecte;

Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin Hristos!

Condacul 1

Părinţii tăi au stăruit cu evlavie către Domnul să fie binecuvântaţi cu odrăslirea

unui prunc. Dar când ai venit pe lume, întristat că nu primise un băiat şi că te

născuseşi oarbă, tatăl tău te-a socotit ca fiind nefericirea lui şi te-a alungat de la el.

Dar noi strigăm către Dumnezeu: Bucură-te, Sfântă Otilia ce dăruieşti vindecare prin

Hristos!

Rugăciune către Sfânta Otilia,

fecioara şi vindecătoarea

Sfântă Otilia, tu, care din fragedă copilărie ai înfruntat lipsa părinților şi încercările

vieții, dar ai trăit mereu în rugăciune şi asceză; tu, care ai dobândit vederea primind

Sfânta Lumină a Botezului şi ţi-ai dăruit întreaga viaţă alinând povara sufletească şi

trupească a surorilor şi fraţilor tăi, roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru ca prin sfintele

tale rugăciuni, să ne dăruiască înnoirea vederii pentru ca ochii noştri, lepădând păcatul,

să se nevoiască doar spre contemplarea Slavei Lui Dumnezeieşti, trupurile noastre

neîntinate să fie puse în slujba Lui, iar mintea şi sufletele noastre să fie curăţate de

păcate, pentru a fi vrednici să rămânem în Lumina Dumnezeiască la venirea Împărăţiei

Sale. Amin!



Acatist tradus din franceză în limba română de Mihaela Viorica Ruşitoru 1 . Mulţumiri fratelui

Claude şi ostenitorilor români care au lucrat la diortosirea acatistului.

1 Conținutul acatistului în limba română reprezintă traducerea fidelă a acatistului alcătuit în limba franceză de

ipodiaconul Claude Lopez-Ginisty din Elveţia, decizia personală fiind de a nu face nicio adaptare în vederea

uniformizării cu structura românească a acatistelor.