"A notre époque de confusion quand une centaine de voix contradictoires prétend parler au nom l'Orthodoxie, il est essentiel de savoir à qui on peut faire confiance. Il ne suffit pas de prétendre parler au nom de l'Orthodoxie patristique, il faut être dans la pure tradition des saints Pères ... "
Père Seraphim (Rose) de bienheureuse mémoire

samedi 26 décembre 2020

ACATHISTE A SAINTE ODILE

Fête le 13/26 sécembre
KONDAKION I
Tes pieux parents prièrent le ciel* Afin qu'il leur accorde la grâce d'un enfant* Mais lorsque tu vins au monde* Déçu de n'avoir pas un fils et de te voir aveugle* Ton père te considéra comme une malédiction et te chassa* Mais nous nous écrions vers Dieu: 
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!
IKOS I
Tu fus transporté en un lieu éloigné* Afin que ne puissent te voir ceux qui possédaient la vue* Car t'ayant donné la vie, ils te refusèrent l'amour* Ta mère te confia à la très sainte Mère de Dieu et au Christ* En leur sainte garde, tu fus sauvée pour que nous nous écrions:
Réjouis-toi, que Dieu mit à part dès la naissance
Réjouis-toi, qui fus adoptée par le ciel
Réjouis-toi, qui eus le Christ pour frère
Réjouis-toi, qui eus pour mère celle des croyants
Réjouis-toi, qui dès l'enfance reçus la protection d'en-haut
Réjouis-toi, qui gardas les yeux fermés sur le monde cruel
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison! 
KONDAKION II
Pour ne pas provoquer l'ire de ton père* Tu n'existas plus au monde qui l'entourait* Et quand on parla de cettte mystérieuse enfant noble* Qu'élevait une amie de ta mère* Celle-ci dut se résigner à t'éloigner plus encore et à te confier à Dieu auquel nous crions: Alléluia!
IKOS II
Tu fus exilée au ciel sur la terre* Confiée aux moniales de Baume, tu fus reçue avec joie* L'higoumène t'offrit sa maternelle affection* Tu vécus ainsi au rythme de la louange de Dieu et respiras l'encens des psalmodies élevées vers Lui et nous te disons:
Réjouis-toi, qui fus élevée dans la prière
Réjouis-toi, qui vêcus bercée par les psaumes
Réjouis-toi, qui connus l'Amour divin dès le berceau
Réjouis-toi, qui ignoras le mal dès ton jeune âge
Réjouis-toi, qui fus préservée dans le hâvre de Dieu
Réjouis-toi, qui grandis dans le sacrifice de l'Amour
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!
KONDAKION III
Dès ton plus jeune âge tu fus instruite dans la foi* Privée de la lumière du corps, tu reçus abondamment celle d'en-haut* Venue dans le monde pour sauver les pécheurs qui reconnaissants s'écrient vers Dieu: Alléluia!
IKOS III
Si tu ne pouvais marcher sur les sentiers terrestres* Ton coeur par la prière visitait le Royaume céleste* Il s'ouvrait à l'amour du Ressuscité* Te disposait à la vertu et à la fidélité* Nous émerveillant de ta sagesse précoce et de ta patience nous t'acclamons ainsi:
Réjouis-toi, petit enfant venu au Christ
Réjouis-toi, colombe dans le temple de Dieu
Réjouis-toi, offrande de l'innocence
Réjouis-toi, sacrifice de pureté
Réjouis-toi, louange agréable 
Réjouis-toi, vierge sage
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison! 
KONDAKION IV
Saint Erhard, de Ratisbonne eut un jour une vision* Dieu lui demanda d'aller au monastère de Baume* Pour y baptiser une servante du Christ aveugle* Lui donner le nom d'Odile afin qu'elle recouvre la vue et s'écrie vers Dieu: Alléluia!
IKOS IV
Tu reçus la sainte illumination de l'Esprit à douze ans* Et par une grâce divine, il te fut accordé de recouvrer la vue du corps* Alors Saint Erhard bénit un voile qu'il posa sur ta tête* Il annonça que Dieu te réservait encore des grâces merveilleuses* Et nous te clamons:
Réjouis-toi, qui vis la Lumière au jour de ton baptême
Réjouis-toi, que Dieu montra au saint hiérarque
Réjouis-toi, affermissement des baptisés
Réjouis-toi, exemple de la grandeur des sacrements
Réjouis-toi, espérance de bénédictions divines
Réjouis-toi, réceptacle des miracles de Dieu
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison! 
KONDAKION V
Saint Hidulphe, frère de Saint Erhard ayant assisté au prodige* Alla annoncer la bonne nouvelle à ton père* Pris de honte au souvenir de sa bassesse, celui-ci ne voulut point te faire revenir* Il te laissa te fortifier dans la vertu et s'exclama vers Dieu: Alléluia!
IKOS V
L'ardeur de ton zèle et la profondeur de ta dévotion* Te firent égaler en sagesse les moniales de Baume* Toi qui n'avais pas prononcé de voeux * Sinon dans ton coeur et dans tes actes* Admirant ton impeccable cheminement, nous te louons:
Réjouis-toi, triomphe de la vertu
Réjouis-toi, joie de l'ascèse
Réjouis-toi, pur élan vers Dieu
Réjouis-toi, vivante oraison
Réjouis-toi, oblation discrête
Réjouis-toi, spiritualité incarnée
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la Guérison!
KONDAKION VI
Dieu avait béni ton père lui donnant quatre fils et une autre fille* Ayant entendu parler d'Hugues ton frère,* Tu voulus le connaître et tu lui écrivis* Pour qu'il intercède auprès de votre père afin qu'il accepte ton retour* Ayant reconnu ta grande tendresse et ton élévation spirituelle* Hugues accepta et chanta vers Dieu: Alléluia!
IKOS VI
Ton père ne voulut pas accepter* Les supplications éloquentes de ton frère* Alors Hugues pensant que ta seule présence le convaincrait* T'appela auprès de lui* Tu fis tes adieux à Baume et te mis en chemin vers la tendresse du foyer familial abimée dans la prière* Admirant ton esprit de pardon et ta longanimité, nous te disons:
Réjouis-toi, qui voulus honorer ton père et ta mère
Réjouis-toi, qui revins aux lieux de ton malheur
Réjouis-toi, qui sus pardonner
Réjouis-toi, douceur de la longanimité
Réjouis-toi, paradigme de la charité
Réjouis-toi, modèle de l'amour filial et fraternel
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!
KONDAKION VII
Lorsqu'il te vit ton père fut irrité* Il frappa ton frère pour sa désobéissance* Mais tu te jettas à ses pieds et lui baisas les mains* et t'ayant embrassée, il oublia son courroux et t'accueillit* Et ton coeur chanta vers Dieu: Alléluia!
IKOS VII
Ta mère baisa tes yeux pour lesquels ton père te rejeta* Par lesquels le Père Céleste manifestas Son amour et Sa grâce en toi* Tu réintégras la tendresse paternelle car ta douceur* La simplicité de ta vie et ta charité* Surent mieux que les mots le convaincre* Que cette grâce d'une vie exemplaire nous soit donnée* A nous qui te disons:
Réjouis-toi, réconciliation en Christ
Réjouis-toi, réceptacle de la concorde
Réjouis-toi, simplicité de l'âme en Dieu
Réjouis-toi, précieux joyau de la fraternité
Réjouis-toi, trésor de bonté
Réjouis-toi, douce persuasion de la faiblesse
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!
KONDAKION VIII
Ton père voulut par l'hymen te procurer la richesse du monde* Instruit de ses projets, tu refusas le mariage* Car tu aspirais à la sainte solitude du monachisme* Mais l'appel de Baume qui avait retenti dans ton coeur* Il ne le voulut point entendre* Et tu supportas l'épreuve dans la prière criant à Dieu dans tes larmes : Alléluia!
IKOS VIII
Tu ne voulus pour époux que le Seigneur Christ* Pour ce faire tu repris secrètement le chemin de l'exil* Déguisée en mendiante, tu traversas le Rhin* Et découvrant un hâvre de solitude écarté* Tu vêcus loin du monde* Devant ta résistance aux mirages de gloire mondaine, avec ferveur nous te crions:
Réjouis-toi, épouse du Christ
Réjouis-toi, amante de la vie monastique
Réjouis-toi, zélatrice de la sainte solitude
Réjouis-toi, rempart des moines et des moniales
Réjouis-toi, affermissement des vocations
Réjouis-toi, bastion inexpugnable de l'Esprit
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!
KONDAKION IX
N'ayant pu briser ta détermination* Ton père accepta ta vocation sainte* Il te donna un château pour que tu puisses comme tu l'entendais* Organiser un monastère de vierges qui sans cesse s'écrieraient vers Dieu: Alléluia!
IKOS IX
Ta communauté reçut les meilleures enfants du pays* Tu offris au Christ des églises et chapelles innombrables* Où avettes saintes, les moniales offraient comme du miel* Leurs prières, leur ascèse et leur vie toute entière* Instruites par ta vie, comme elles nous t'acclamons:
Réjouis-toi, architecte des églises de Dieu
Réjouis-toi, direction spirituelle des ascètes
Réjouis-toi, conductrice de la prière
Réjouis-toi, fierté du monachisme
Réjouis-toi, orgueil de l'oraison
Réjouis-toi, hâvre de vie spirituelle
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!
KONDAKION X
Voulant sans cesse te remémorer la Sainte Trinité* Tu plantas trois tilleuls près de ton monastère* Et tu dédias tes églises et chapelles* A la Très Sainte Mère de Dieu* A la Sainte et Vivifiante Croix et à Saint Jean-Baptiste* Elevant vers Dieu ta sainte voix pour dire: Alléluia!
IKOS X
L'oratoire du saint Prodrome et Baptiste Jean* Tu le construisis pour honorer le jour de ton saint baptême* Dieu te bénit encore abondamment car il envoya vers toi* Le saint Apôtre Pierre et une milice céleste pour le consacrer* C'est dans cette chapelle que tu fus déposée pour que nous puissions te chanter:
Réjouis-toi, qui fus digne des hôtes célestes
Réjouis-toi, qui reçus l'Apôtre Pierre ici-bas
Réjouis-toi, ange dans la chair
Réjouis-toi, initiée de la grâce
Réjouis-toi, bénédiction tangible
Réjouis-toi, pillier de l'Eglise
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!
KONDAKION XI
Menant une dure vie d'ascèse * Tu passais tes nuits en vigiles orantes* Ne t'accordant repos que sur une grossière peau d'ours* Vivant cette vie dure, tu voulus adoucir celle des pélerins des sanctuaires voisins* Tu fis construire pour eux un hospice et une église dédiée à Saint Nicolas* Ce dont ils rendirent grâces à Dieu, disant : Alléluia!
IKOS XI
Attirés par ton exemple splendide et joyeux* Tes parents résolurent dans leur vieil âge* De consacrer leurs derniers jours à Dieu* Ils voulurent L'attendre en la sainte compagnie des solitaires consacrées au Christ* Et dans tes bras tu les remis au Père des Lumières* Après qu'ils se fussent retirés du monde pour te rejoindre* Inspire-nous à nous aussi de saintes résolutions, tandis que nous te disons:
Réjouis-toi, exemple de sainteté
Réjouis-toi, modèle de vie parfaite
Réjouis-toi, inspiratrice des saintes décisions
Réjouis-toi, borne lumineuse sur le Chemin
Réjouis-toi, écho de l'harmonie céleste
Réjouis-toi, rayon du soleil spirituel
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison! 
KONDAKION XII
Tu soignas les malades avec amour sans discontinuer* Tu embrassas même un lépreux* Devant lequel tu avais d'abord reculé* Trouvant sur le chemin un blessé et n'ayant pas d'eau* Tu frappas un rocher et ta foi en Christ en fit jaillir de l'eau* Devant ta grande confiance en Dieu, nous nous écrions vers Lui: Alléluia!
IKOS XII
Cette fontaine que tu fis jaillir* Tel Moïse dans le désert* Elle fut source de guérisons innombrables* Et l'eau salutaire qui en jaillit* Continue de manifester la ferveur de ta prière en guérissant ceux qui t'acclament ainsi:
Réjouis-toi, intercession efficace devant le Roi de gloire
Réjouis-toi, guérison des multitudes
Réjouis-toi, espérance des sans-espoirs
Réjouis-toi, baume sur les plaies
Réjouis-toi, miracle de l'amour du Christ
Réjouis-toi, délivrance de la cécité
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!
KONDAKION XIII
Tu connus l'heure de ton trépas et l'annonças à tes moniales* Priant pour toi, elles virent un ange t'apporter la Sainte Communion* Et lorsque tu fermas tes yeux* Pour les ouvrir à la Lumière céleste* C'était la fête de Sainte Lucie* Ton corps exhala un parfum suave qui embauma leur prières tandis qu'elles chantaient Alléluia!
IKOS I
Tu fus transporté en un lieu éloigné* Afin que ne puissent te voir ceux qui possédaient la vue* Car t'ayant donné la vie, ils te refusèrent l'amour* Ta mère te confia à la très sainte Mère de Dieu et au Christ* En leur sainte garde, tu fus sauvée pour que nous nous écrions:
Réjouis-toi, que Dieu mit à part dès la naissance
Réjouis-toi, qui fus adoptée par le ciel
Réjouis-toi, qui eus le Christ pour frère
Réjouis-toi, qui eus pour mère celle des croyants
Réjouis-toi, qui dès l'enfance reçus la protection d'En Haut
Réjouis-toi, qui gardas les yeux fermés sur le monde cruel
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison!
KONDAKION I
Tes pieux parents prièrent le ciel* Afin qu'il leur accorde la grâce d'un enfant* Mais lorsque tu vins au monde* Déçu de n'avoir pas un fils et de te voir aveugle* Ton père te considéra comme une malédiction et te chassa* Mais nous nous écrions vers Dieu: 
Réjouis-toi, Sainte Odile par qui le Christ nous accorde la guérison! 
PRIERE A SAINTE ODILE, VIERGE ET THAUMATURGE. (13 Décembre)
Sainte Odile, toi qui connus dès l'enfance l'abandon et les épreuves, mais qui vêcus depuis ton plus jeune âge dans la prière et l'ascèse, toi qui recouvras la vue en recevant la sainte illumination du baptême et qui consacras ta vie à soulager la misère spirituelle, matérielle et physique de tes frères et soeurs, prie le Christ notre Dieu de nous accorder par tes saintes supplications, le renouvellement de notre vue afin que nos yeux, renonçant au péché s'astreignent à ne contempler que Sa pure gloire, que notre corps purifié soit mis à Son service, que notre esprit soit lavé ainsi que notre âme de ses péchés, afin que nous soyons dignes de participer à l'avènement de son royaume. AMEN!
Acathiste composé
par Claude LOPEZ-GINISTY
à la gloire de Dieu
et de sa sainte moniale
Odile
Note vocab. : Le mot Avette est un vieux mot français qui signifie abeille.
Fin & Gloire à Dieu


Acatistul Sfintei Otilia – 13 decembrie

 

Traducere în limba română din franceză

(site https://acathistes-et-offices-orthodoxes.blogspot.com/2009/03/acathiste-sainte-odile.html)

de către Mihaela-Viorica Rușitoru

 

Condacul 1

Evlavioşii tăi părinţi au implorat cerul să le acorde binecuvântarea unui copil. Dar când ai venit pe lume, dezamăgit ca nu are un băiat şi că eşti oarbă, tatăl tău te-a considerat drept un blestem şi te-a alungat, făcându-ne să strigăm către Dumnezeu :

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Icosul 1

Ai fost dusă într-un loc îndepărtat ca să nu te poată vedea cei ce aveau vedere. Căci dându-ţi viaţă, aceştia ţi-au refuzat iubirea. Mama ta te-a încredinţat Maicii Domnului şi lui Hristos. Sub sfânta lor ocrotire, ai fost salvată pentru ca noi să îţi strigăm :

Bucură-te, că Domnul te-a pus deoparte de la naştere

Bucură-te, care ai fost înfiată de cer

Bucură-te, care ai avut pe Hristos frate

Bucură-te, care ai avut mamă pe Mama celor credincioşi

Bucură-te, care încă din copilărie ai primit ocrotirea de sus

Bucură-te,  care ai ţinut ochii închişi peste această lume crudă

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Condacul 2

Pentru a nu provoca furia tatălui tău, ai încetat să exişti în lumea dimprejurul lui. Şi cum se vorbea de această misterioasă fetiţă nobilă pe care o creştea o prietenă a mamei tale, aceasta a trebuit să se resemneze îndepărtându-te şi mai mult şi să te încredinţeze lui Dumnezeu, Căruia Îi strigăm : Aleluia !

Icosul 2

Ai fost exilată la cer pe pământ, încredintaţă călugăriţelor de la Baume, unde ai fost primită cu bucurie iar stareţa ţi-a oferit afecţiunea ei maternă. Ai crescut astfel în ritmul laudelor către Dumnezeu şi ai respirat tămâia preaslăvirilor înălţate către El, iar noi îţi spunem :

Bucură-te, care ai fost crescută în rugăciune

Bucură-te, care ai fost legănată de psalmi

Bucură-te, care ai cunoscut Iubirea cerească încă din leagăn

Bucură-te, care din fragedă vârstă nu ai ştiut de rău

Bucură-te, care ai fost ocrotită în limanul lui Dumnezeu

Bucură-te, care ai crescut în jertfa Iubirii

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Condacul 3

Din frageda ta vârstă ai fost educată în credinţă. Privată de lumina ochilor, ai primit din abundenţă lumina cerească, venită în lume spre a salva pe păcătoşii care recunoscători strigă către Dumnezeu : Aleluia !

Icosul 3

Deşi nu puteai merge pe potecile pământeşti, inima ta prin rugăciune vizita Împărăţia Cerurilor şi se deschidea dragostei Celui Răstignit, înclinându-te spre virtute şi supunere. Minunându-ne de înţelepciunea ta timpurie şi de răbdarea ta, te aclamăm astfel :

Bucură-te, copilaş venit la Hristos

Bucură-te, porumbel în templul lui Dumnezeu

Bucură-te, ofranda nevinovăţiei

Bucură-te, sacrificiul purităţii

Bucură-te, laudă plăcută

Bucură-te, fecioară înţeleaptă

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Condacul 4

Episcopul Erhard din Regensburg a avut într-o zi o viziune. Dumnezeu îi cerea să meargă la Mănăstirea din Baume pentru a boteza acolo o slujitoare a lui Hristos oarbă şi să îi dea numele de Otilia ca să-şi dobândească vederea şi să strige către Dumnezeu : Aleluia !

Icosul 4

Ai primit revelaţia sfântă a Duhului la doisprezece ani şi printr-o minune dumnezeiască, ţi-a fost dat să capeţi vederea ochilor. Atunci, episcopul Erhard a binecuvântat un voal pe care l-a pus pe capul tău, anunţând că Dumnezeu avea să îţi dăruiască şi alte binecuvântări minunate pentru care şi noi îţi spunem aşa :

Bucură-te, care ai văzut Lumina în ziua botezului tău

Bucură-te, pe care Dumnezeu te-a arătat episcopului ierarh

Bucură-te, întărirea celor botezaţi

Bucură-te, exemplul măreţiei tainelor

Bucură-te, speranţa binecuvântărilor dumnezeieşti

Bucură-te, rezervor al minunilor lui Dumnezeu

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Condacul 5

Hidulphe, fratele episcopului Erhard, luând parte la minune, a mers să anunţe vestea cea bună tatălui tău. Începând să-i fie ruşine la amintirea josniciei sale, acesta nu a vrut nicicum să te aducă înapoi, ci te-a lăsat să te întăreşti în virtute, exclamând către Dumnezeu : Aleluia !

Icosul 5

Înflăcărarea zelului tău şi profunzimea devotamentului te-au făcut să egalezi în înţelepciune pe călugăriţele de la Baume, tu care nu depuseşi voturile decât în inima şi faptele tale. Admirând impecabila ta cale, te lăudam aşa :

Bucură-te, triumf al virtuţii

Bucură-te, bucuria ascezei

Bucură-te, elan neprihănit către Dumnezeu

Bucură-te, cuvântare vie

Bucură-te, jerftă discretă

Bucură-te, duhovnicie întrupată

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Condacul 6

Dumnezeu binecuvântase pe tatăl tău dăruindu-i patru fii şi o altă fiică. Auzind vorbindu-se de Hugues, fratele tău, ai vrut să îl cunoşti şi i-ai scris să mijlocească la tatăl vostru ca să accepte întoarcerea ta. Recunoscând marea ta gingăşie şi înălţare spirituală, Hugues a acceptat, cântând lui Dumnezeu : Aleluia !

Icosul 6

Tatăl tău a refuzat rugăminţile elocvente ale fratelui tău. Atunci Hugues, gândindu-se că doar prezenţa ta l-ar convinge, te-a chemat la el. Ți-ai luat la revedere de la Baume şi ai început, afundată în rugăciune, călătoria spre tandreţea casei părinteşti. Admirând puterea ta de iertare şi de îndurare, îţi zicem aşa :

Bucură-te, care ai vrut să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta

Bucură-te, că ai revenit pe meleagurile nefericirii tale

Bucură-te, că ai ştiut să ierţi

Bucură-te, dulceaţa îndurării

Bucură-te, pilda binefacerii

Bucură-te, modelul iubirii de fiică şi de frate

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Condacul 7

Când te-a văzut, tatăl tău s-a enervat, lovindu-l pe fratele tău pentru neascultare. Dar tu te-ai aruncat la picioarele lui şi i-ai sărutat mâinile. Îmbrăţişându-te, acesta a uitat de mânie şi te-a primit, iar inima ta a cântat către Dumnezeu : Aleluia !

Icosul 7

Mama ta ţi-a sărutat ochii pentru care tatăl tău te respinsese, dar prin care Tatăl ceresc Îşi manifesta iubirea şi harul în tine. Te-ai întors în tandreţea paternă căci gingăşia, modestia vieţii şi binefacerile tale au ştiut mai bine decât cuvintele să-l convingă pe tatăl tău. Fie ca acest dar al unei vieţi exemplare să ne fie dat şi nouă care îţi spunem aşa :

Bucură-te, împăcare în Hristos

Bucură-te, amfora armoniei

Bucură-te, simplitatea sufletului în Dumnezeu

Bucură-te, giuvaer preţios al fraternităţii

Bucură-te, comoara bunătăţii

Bucură-te, dulce convingere a slăbiciunii

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Condacul 8

Tatăl tău a dorit să îţi procure prin căsătorie bogăţia acestei lumi. Conştientă de planurile sale, tu ai refuzat nunta căci năzuiai la sfânta singurătate a monahismului. Însă tatăl tău nu a vrut deloc să audă despre chemarea de la Baume care răsuna în inima ta. Iar tu ai suportat încercarea în rugăciune, strigând către Dumnezeu în lacrimi : Aleluia !

Icosul 8

Nu ai vrut ca mire decât pe Mântuitorul Hristos. În acest scop, ai reluat în secret drumul exilului. Deghizată în cerşetoare, ai traversat Rinul şi descoperind un adăpost singuratic îndepărtat, ai trăit departe de lume. În faţa rezistenţei tale la mirajele lumii mondene, îţi strigăm cu fervoare aşa :

Bucură-te, mireasa lui Hristos

Bucură-te, iubitoare de viaţă monahală

Bucură-te, zeloasă a sfintei singurătăţi

Bucură-te, bastion al călugărilor şi călugăriţelor

Bucură-te, consolidarea chemărilor

Bucură-te, fortăreaţă imbatabilă a Duhului

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Condacul 9

Neputându-ţi zdrobi determinarea, tatăl tău ţi-a acceptat vocaţia sfântă. Ți-a oferit un castel unde tu să poţi organiza, aşa cum ştiai mai bine, o mănăstire de fecioare care să strige fără încetare către Dumnezeu : Aleluia !

Icosul 9

Obştea ta a primit cele mai bune tinere din ţară. Tu ai oferit lui Hristos biserici şi capele fără număr unde albine sfinte, monahiile, îşi ofereau ca mierea rugăciunile, asceza şi întreaga lor viaţă. Şcoliţi prin viaţa ta, ca măicuţele te aclamăm :

Bucură-te, arhitectă a bisericilor lui Dumnezeu

Bucură-te, orientare spirituală a asceţilor

Bucură-te, cârmuitoarea rugăciunii

Bucură-te, mândria monahismului

Bucură-te, fala cuvântarii

Bucură-te, liman de viaţă duhovnicească

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Condacul 10

Dorind fără încetare să-ţi aminteşti de Sfânta Treime, ai plantat trei tei aproape de mănăstirea ta. Ai dedicat bisericile şi capelele tale Maicii Domnului, Sfintei şi Dădătoarei de Viaţă Cruci şi Sfântului Ioan Botezătorul, înălţându-ţi spre Dumnezeu vocea sfântă pentru a zice : Aleluia !

Icosul 10

Ai construit paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului pentru a cinsti ziua sfântului tău botez. Dumnezeu te-a binecuvântat încă şi mai îndestulat căci a trimis la tine pe Sfântul Apostol Petru cu o strajă cerească pentru târnosire. În această capelă ai fost aşezată pentru ca noi să-ţi putem cânta :

Bucură-te, care ai fost vrednică de gazde cereşti

Bucură-te, ca l-ai primit pe Apostolul Petru în lumea asta

Bucură-te, înger în trup

Bucură-te, cunoscătoarea harului

Bucură-te, binecuvântare palpabilă

Bucură-te, stâlpul bisericii

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Condacul 11

Ducând o viaţă de asceză dură, îţi petreceai nopţile în privegheri în genunchi, îngăduindu-ţi odihna doar pe o blană de urs netăbăcită. Trăind această viaţă dură, ai vrut să îndulceşti viaţa pelerinilor care veneau la lăcaşurile de închinăciune din vecinătate. Ai construit pentru ei un azil şi o biserică dedicată Sfântului Nicolae. Pentru aceasta, aduceau mulţumiri lui Dumnezeu, zicând : Aleluia !

Icosul 11

Atraşi de exemplul tău minunat şi jovial, părinţii tăi au hotărât la vârstă înaintată să închine ultimele lor zile lui Dumnezeu. Au vrut să-L aştepte în sfânta tovărăşie a singuraticelor afierosite lui Hristos şi din braţele tale i-ai predat Părintelui Luminilor, după ce se retrăseseră din lume pentru a ţi se alătura. Inspiră-ne, de asemenea, şi nouă sfinte hotărâri, în timp ce îţi zicem :

Bucură-te, exemplu de sfinţenie

Bucură-te, model de viaţă desăvârşită

Bucură-te, insuflătoare de decizii sfinte

Bucură-te, bornă luminoasă pe Cale

Bucură-te, ecou al armoniei cereşti

Bucură-te, rază de soare imaterial

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Condacul 12

De nenumărate ori ai îngrijit cu iubire bolnavii şi chiar ai îmbrăţişat un lepros din faţa căruia te dăduseşi iniţial la o parte. Găsind pe cale un rănit şi neavând apă, ai lovit o stâncă şi credinţa ta în Hristos a făcut să ţâsnească apă. În faţa încrederii tale imense în Dumnezeu, Îi strigăm Lui : Aleluia !

Icosul 12

Sursa de apă pe care ai făcut-o să izvorască asemenea lui Moise în deşert a devenit izvor de vindecări numeroase şi apa binefăcătoare care a ieşit de acolo continuă să vădească fervoarea rugăciunii tale, vindecând pe cei care te ovaţionează aşa :

Bucură-te, mijlocire de folos în faţa Împăratului slavei

Bucură-te, vindecare a mulţimilor

Bucură-te, speranţă a celor fără speranţă

Bucură-te, balsam pe răni

Bucură-te, minune a iubirii lui Hristos

Bucură-te, scăpare de orbire

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Condacul 13

Ai cunoscut ora adormirii tale şi ai anunţat-o surorilor din mănăstire. Rugându-se pentru tine, acestea au văzut un înger aducându-ţi Sfânta Împărtăşanie, iar în ziua când era prăznuită Sfânta Lucia, ai închis ochii pentru a-i deschide în Lumina cerească. Corpul tău a răspândit o mireasmă suavă care a îmbălsămat rugăciunea lor în timp ce-ţi cântau : Aleluia !  (de 3 ori)

Condacul 1

Evlavioşii tăi părinţi au implorat cerul să le acorde binecuvântarea unui copil. Dar când ai venit pe lume, dezamăgit ca nu are un băiat şi că eşti oarbă, tatăl tău te-a considerat drept un blestem şi te-a alungat, făcându-ne să strigăm către Dumnezeu :

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Icosul 1

Ai fost dusă într-un loc îndepărtat ca să nu te poată vedea cei ce aveau vedere. Căci dându-ţi viaţă, aceştia ţi-au refuzat iubirea. Mama ta te-a încredinţat Maicii Domnului şi lui Hristos. Sub sfânta lor ocrotire, ai fost salvată pentru ca noi să îţi strigăm :

Bucură-te, că Domnul te-a pus deoparte de la naştere

Bucură-te, care ai fost înfiată de cer

Bucură-te, care ai avut pe Hristos frate

Bucură-te, care ai avut mamă pe Mama celor credincioşi

Bucură-te, care încă din copilărie ai primit ocrotirea de sus

Bucură-te,  care ai ţinut ochii închişi peste această lume crudă

Bucură-te, Sfântă Otilia prin care Hristos ne dă vindecarea !

Rugăciune către Sfânta Otilia, fecioara şi vindecătoarea

Sfântă Otilia, tu care ai cunoscut din copilărie abandonul şi încercările, dar ai trăit din fragedă vârstă în rugăciune şi asceză, tu care ai dobândit vederea primind iluminarea sfântă a botezului şi care ţi-ai dedicat viaţa alinând mizeria spirituală, materială şi fizică a surorilor şi fraţilor tăi, roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să ne dăruiască prin sfintele tale rugăciuni, reînnoirea vederii noastre pentru ca ochii noştri, renunţând la păcat, să se nevoiască doar spre contemplarea slavei Sale neprihănite, corpul nostru curăţit să fie pus în slujba Sa, mintea şi sufletele noastre să fie spălate de păcate, astfel ca şi noi să fim vrednici să participăm la venirea Împărăţiei Sale. Amin ! 





Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire